Mihai Eminescu: "Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc"

Mihai Eminescu: "Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc"

Ofertă programe artistice. Nimic fără Dumnezeu!

Doamne ajuta!

Bine aţi venit!

Ma numesc Florin Nan, anul acesta am sarbatorit deja cea de a 48-a aniversare:), locuiesc în Ploiesti , Prahova şi sunt actor liber profesionist. Vreau să vă spun că având ajutorul Domnului Hristos Cel ce a spus "Fără Mine nu puteţi face nimic", am alcătuit cateva
programe artistice sub forma unor recitale de poezie, proză şi ... nu numai:)

Detalii gasiti intrand pe link-ul continut de titlul fiecarui program.

Prezentat la Ploiesti, si alte foarte scurte fragmente prezentate tot la Ploiesti:), iar Ploiesti si Dridu:)


B) Staroste (Prezentator - Entertainer) pentru Cununii, Botezuri si alte Bucurii !:)

C) "Povestea lui Gheorghe Moţ"
Dridu Snagov (VIDEO) ... mai puteţi vedea imagini din spectacolele susţinute la Braşov, Valea Plopului, Cernauţi, Cluj-Napoca, Ploieşti si Sanpetru, Ploiesti-Sf.Ilie, Ploiesti- Sf. Arhangheli, ... si fragmente la Teliu, Bucuresti 2012, Sophia, iar Bucuresti:), Aiud si deDor

D) "Călătorie de suflet"
-Pentru moment:) va pot povesti:) cum a fost prezentat la Cluj-Napoca... si fragmente la Muzeul Satului, Fierbinti 2011, Fierbinti 2012, Bucuresti 2013, si deDor


F) Programul Moş Craciun pentru sarbatorile de iarna
Mosul a trecut printre multe alte locuri si pe la Radio As Suceava, McDonald's Romania, Bucuresti, Ploiesti, Manastirea Ghighiu ...

Urmând îndemnul Părintelui Nicolae (Steinhart) de la Rohia din cartea sa cu titlul "Dăruind vei dobândi" şi având în minte explicaţia Părintelui Arsenie Papacioc cel care spune că "Nu dai ce ai , ci dai ceea ce eşti", aş vrea să vă propun aceste modeste produse artistice ale mele, iar în cazul în care consideraţi că aceste programe sunt în spiritul a ceea ce aţi dori cândva să urmăriţi din postura de spectator sau să oferiţi într-o prestaţie live oricarui gen de public iubitor de Dumnezeu, de oameni si de tot ce ne inconjoara, pot fi contactat la nr. de tel. 0721810719 şi la adresa de e-mail florinnan@yahoo.com .

Vă multumesc!

Doamne ajută!


sâmbătă, 31 decembrie 2011

"Povestea lui Gheorghe Mot" si "Calatorie de suflet" la Cluj.

Astazi 31 decembrie , cand mai tot omul se pregateste pentru petrecerea de revelion:), eu sucit cum sunt:) simt ca tocmai acum m-a lovit fiorul inspiratiei - dar sa vedem si cat ma tine :)- si vreau sa incerc sa va povestesc putin cum au fost vizitele mele la Cluj.
Nu stiu ce voi spune si cat de coerent voi fi , data fiind perioada in care ne aflam:)), dar mai ales ca modul meu de a scrie e presarat cu foarte dese si lungi pauze:) , timp in care gandul imi zboara adesea pe pereti la toti caii verzi ce-mi apar in minte :)))... Ideea e ca de inceput stiu ca acum voi incepe dar de terminat...:)) probabil cam pe 2 ianuarie voi fi gata:),... si daca nu:)... oricum nu ma grabeste nimeni:)
As pleca de la sentimentul ca de doi ani incoace, luna decembrie am simtit-o mult mai darnica decat de obicei , poate si ca un dar al Sfantului Ierarh Nicolae:), pentru ca in ziua sa de praznuire, pe 6 decembrie, cand este si hramul Bisericutei Studentilor de la Cluj,...

... la invitatia Parintelui Ciprian Negreanu si a doamnei preotese Corina Negreanu, care impreuna cu fiinca dansilor Ilinca a carei aniversare este tot pe 6 decembrie, mi-au intrat cu totul la suflet, si fata de care am simtit, asa cum si parintele Ciprian spunea la prima noastra intalnire cand ma prezenta publicului, "ca ne stim din totdeauna" - am mers la Cluj sa prezint in fata celor prezenti la demisolul Bisericutei construita in stil maramuresean:),...

...printre care foarte multi membri si apropiati ai filialei A.S.C.O.R. Cluj , doua programe artistice alcatuite de mine "Povestea lui Gheorghe Mot" si "Calatorie de suflet"
Dezavantajul este ca nu am imagini de la nici una dintre intalnirile acestea de suflet, asa cum imi place sa le numesc, asa ca am "imprumutat":) cateva de pe site-ul gazdelor mele de la Cluj:), iar daca printre cititori vor fi persoane care au cumva fotografii ori filmulete de la aceste evenimente, sau din jurul evenimentelor:), cred ca e de prisos sa mai spun ca le transmit rugamintea sa-mi trimita si mie cateva , iar eu pe masura ce le voi primi le voi si posta pe blog, bine-nteles insotite de comentariile de rigoare:), chiar cu riscul de a fi sub forma unor glume numai de mine intelese:)))... ce sa fac? uneori nu ma pot abtine:), nu ca nu as mai avea control asupra functiilor degetelor mele:), dar uneori mi se par atat de bune comentariile ce-mi vin in minte incat cred ca ar fi pacat sa le pierd:)))
Dar sa ma intorc la subiectul scrierii mele:)
In decembrie 2010 s-a organizat la Bisericuta studentilor din Hasdeu o expozitie de icoane ale mai multor pictori iconari din Cluj, iar gazda noastra, doamna preoteasa Corina Negreanu, a avut ideea, zic eu ca si-a asumat si un mare risc:)), de a ma chema cu "Povestea lui Gheorghe Mot" in cadrul unei frumoase seri de "Icoana, poezie si colind"


Dupa un drum de o noapte cu un trec animat de bucuria aproprierii sarbatorilor de iarna, plin cu studenti ce mergeau la Universitatea din Cluj , dar si cu alte persoane ce se retrageau de pe unde umblasera, acasa in Ardeal, cand simteam ca somnul urmareste sa-si intre in drepturi ,am fost luat in primire:)) de cineva care se intoarcea de la lucru din tari straine si care tinea neaparat , vazandu-ma un bun ascultator:), sa-mi povesteasca aventurile traite peste hotare:), iar cand credeam ca a epuizat tot arsenalul:), a scos din "lada" toata averea de bancuri agonisita intr-o viata de lucrator pe santierele lumii, si luate toate tacticos, pe rand , nu au tinut mai putin de vre-o 3 ore:)) in leganatul adormitor al trenului ce zbura prin aerul rece al noptii tarzii de inceput de Decembrie.
Dupa o dimineata devreme petrecuta la Radu cel care m-a asteptat vre-o ora in gara din cauza intarzierii trenului, si dupa ce am putut admira prin fereastra larga cat peretele apartamentului unde el locuieste impreuna cu sotia si copilasul lor, deschiderea generoasa a centrului universitar transilvan,

... am participat la Sfanta Liturghie de la bisericuta studentilor cu ocazia praznuirii Sfantului Ierarh Nicolae , ocrotitorul acestei parohii "fara granite":)
Pe doamna preoteasa o stiam din fotografiile postate pe internet, alaturi de parintele de altfel, dar ma simteam mai aproape de dansa datorita corespondentei prin e-mail si telefon, dar cand l-am vazut pe parintele iesind din Sfantul Altar cu cadelnita - prima data am dat vina pe oboseala:) - dar chiar am avut impresia ca ne cunostem de mult:))... asa ca dupa sfanta slujba, conversatia cu parintele parea sa fie continuarea unui fir intrerupt nu de mult :)

Cand eram mic, imi amintesc ca atunci cand mergeam in vizita la cineva, mereu ii spuneam mamei sa faca si ea mancare asa buna cum a facut-o gazda:), dar vad ca si dupa o gramada de ani sunt in aceeasi stare:))) Adica pranzul luat acasa la familia Ciprian si Corina Negreanu a fost cel mai bun de pana atunci:)))Spun de pana atunci pentru ca anul urmator parca a fost si mai bun:)))
Din vorba in vorba, de parca am fi depanat amintiri comune:), a trebuit totusi sa nu uitam motivul pentru care venisem eu la Cluj:), asa ca ne-am indreptat spre "sala de spectacol", adica repet demisolul frumos amenajat al bisericutei din Hasdeu.
Pe pereti erau expuse frumos lucrarile iconarilor clujeni, in randul carora se numara si doamna Corina Negreanu, ale caror nume se gaseau trecute pe afisul evenimentului.
Dupa o deschdere sustinuta de Parintele Ciprian si continuata de Parinteles Gansca , a urmat corul de colindatori al studentilor bisericutei care ne-a dus discret si sigur in atmosfera sarbatorilor traite in sanul Bisericii Ortodoxe Romane. Avenit apoi randul meu ... si ce s-a mai intamplat de aici in colo... ramane invaluit in taina amintirilor innobilate de intervetiile scurte ale corului, ce a interpretat foarte inspirat si colinde ale martirilor din inchisorile comuniste.
Finalul spectacolului , tin minte ca ne-a gasit pe toti in picoare... ca un prinos de multumire adus creatiei poetilor nostri , datorita carora ne-am putut intalni si bucura de o seara binecuvantata.

Am plecat de la Cluj coplesit de toate darurile primite de la Sfantul Ierarh Nicolae, care sunt sigur ca a fost in mijlocul nostru de dragul celor ce-i slujesc si- infrumuseteaza aceasta podoaba de suflet care este minunata Bisericuta a studentilor din Hasdeu.
Mereu dupa spectacole am o stare "spumanta":), ce nu ma lasa sa cad sub linia de plutire, asa ca pana la Ploiesti am tot iesit pe coridorul trenului si am cantat in gand si nu numai in gand, colinde traditionale romanesti:))
.
.
.
Dupa un an de zile , timp in care au avut loc alte evenimente , dar cea care m-a legat de inima Transilvaniei, a fost trecerea la cele vesnice a I.P.S. Bartolomeu Anania - Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

... in decembrie 2011 am avut marea bucurie sa fiu din nou invitat la Cluj de parintele Ciprian si de doamna preoteasa Corina Nergreanu, tot de hramul Biserictei, pe care acum o simt ca fiind si a mea:), sa prezint programul "Calatorie de suflet" intr-o seara de poezie si colind.

... de data aceasta alaturi de Corul Studentilor Basarabeni de la Universitatea din Cluj.

Dupa acelasi traseu parcurs ca si cu un an in urma , cu diferenta ca acum cel care a tremurat in gara in racoarea noptii de decembrie a fost Catalin , presedintele A.S.C.O.R Cluj:), si in comparatie cu data trecuta, acum emotiile nu mai erau dataorate intrebarilor interioare de cum v-a fi primit programul meu, ci din cauza glasului deteriorat de raceala la care sunt abonat la fiecare schimbare de anotimp. Si fiindca nu eram foarte sigur ca vocea ma va sustine pana ala sfarsitul spectacolului , am tratat-o tot drumul cu feliute subtiri de lamaie tinite in buzunarul haine , asa cum pe vremuri batranii tineau bucatele de zahar pentru nepoti:)
Tot drumul m-am rugat in gand Miacii Domnului s Sfantului Ierarh Nicolae, sa mijloceasca dansii pe langa Domnul Hristos sa-mi ajute si sa-mi repare vocea "ca sa nu fac drumul degeaba pana la Cluj":)
Pana la urma s-au indurat de milogelile mele si cand am raspuns telefoanelor primite in tren fie de la Ioana, cea care conducea corul studentilor basarabeni impreuna cu care urma sa sustin programul, si in momentul in care am vazut-o in realitate mi s-a intarit convingerea ca avem cu adevarat un popor frumos si talentat:), sau la apelul lui Catalin ca sa afle unde sunt sau daca mai sunt in tren :))), atunci am simtit cum vibreaza usor corzile vocale iar glasul a sunat limpede "Alo!" asa cum nici nu indrazneam sa sper:))
Dupa ce m-am cazat la hotelul rezervat de Parinte si am luat ultimul paracetamol cu apa fiarta de la chiuveta , pentru ca rece nu mai stiam cum e apa de vre-o doua saptamani de tratament cu ceaiuri amestecate cu sare gronjoasa:)... cine a mai pomenit?!:)))- mi-am basculat toate hainele , nu in sifonier, ci chiar in fata televizorlui:), chiar sa ma incurce putin:), nu de alta dar de ani buni de zile am interesantul obicei de a uita cate o bluza, sau chiar si pantaloni prin camerele de hotel de prin tara si strainatate:), probabil unde consider eu ca s-ar potrivi cu peisajul:)))

A doua zi dis -de dimineata:), adica pe al 9 si ceva m-am vitaminizat cu citrice la micul dejun al hotelului de la care am plecat si cu un servelet plin de sare ptr "tratament":) , iar apoi Catalin a avut bunatatea sa ma duca pana la Catedrala Mitropolitana

ce-si sarbatorea Hramul tot in ziua de praznuire a Sfantului Ierarh Nicolae, iar Sfanta Liturgie era slujita in acea zi de P.F. Parinte Patriarh Daniel. Acum drept sa spun nu sunt foarte sigur daca P.F. Parinte Patriarh si-a programat special vizita sa fie in acelasi timp cu venirea mea la Cluj:), dar mie asa imi place sa cred:)). Oricum dupa ce eu am participat la Sfanta Slujba, e adevarat de afara , pentru ca inauntru mai mai aveam vre-o sansa sa intru, acum il astept pe P.F. Sa sa imi intoarca vizita si sa vina la un spectacol de-al meu:))), ca din cate am putut eu observa seara n-a venit:)), sau tot asa o fi vazut ca si mine dimineata ca nu mai e loc inauntru:)... si cum noi nu am avut ecran afara...:)))Uita-ti, asta e genul de glume la care spuneam ca rad numai eu :))))
Odata cu venirea pranzului nu se putea rata masa oferita de doamna preoteasa Corina:) si de parintele Ciprian:), ceea ce eu consider un motiv foarte bun si suficient chiar pentru a face oricand un drum la Cluj :)) Pe langa toate minunatiile oferite am retinut o supa sau o crema de dovleac excelentaaaa:), ca daca as fi fost la mine acasa sigur spuneam sa-si ia fieare cat le trebuie iar restul sa-mi lase mie:))), si a carei reteta mi-a detaliat-o foarte meticulos parintele Ciprian :" Se curata dovleacul..., se fierbe... si... stai s-o intrebam pe Corina" :))) Cum iarasi aveam multe de vorbit, nu neaparat dintr-un surplus de evenimente pentrecute intr-un an de zile ce trebuiau povestite, ci mai ales din starea de nerabdare controlata starnita de bucuria reintalnirii, care tot vorba parintelui ar fi avut loc la un interval de doar 3 saptamani de la plecarea mea, am uitat sa intreb care sunt tainele delicateselor din fata mea:) Poate imi spune doamna Corina intr-un comentariu :))))- Asta e tot o gluma la care rad doar eu:)))

Dupa ce la plecarea spre hotel le-am cerut gazdelor cu un aer indraznet tipic de republican ploiestean o lingura de sare pentru tratament:), am primit ca bonus si cateva fructe exotice sa mai indulceasca putin stilul interpretativ al versurilor:)

Seara spectacolului a fost generoasa cu toata lumea , mai ales ca acum am putut folosi prin priceperea gazdelor si o instalatie de sunet, al carei microfon era chiar cel de fond folosit la intrarea in Sfantul Altar.
La un moment dat am simtit ca tot ce ma inconjura si se intampla era atat de "desprins de la sol", incat ma intrebam ce caut acolo eu un munte de pamantesc.

Si pentru ca prin darul Sfantului Ierarh Nicolae ma aflam la Cluj

pentru a doua oara in ziua lui de praznuire, si fiindca toti copiii indiferent de varsta il asteptasera cu o seara inainte pe Mos Nicolae, cel ce nu prea se la vazut, am simtit ca e cazul la inceputul spectacolului sa ne reamintim ca noaptea, atunci cand noi cu totii dormim...
Florin Nan - Mos Nicolae

Asculta mai multe audio soundtrack

Mi-e dificil sa povestesc desfasurarea programului, presarat iarasi frumos cu interventiile incantatoare ale corului , timp in care eu imi irigam corzile vocale cu feliutele de lamaie:). Oricum am retrait sentimentul ca nu o persoana anume prezinta un program artistic iar ceilalti sunt spectatorii a ceea ce vad ci era o stare ce se poate intalni numai in Biserica... toti traiam acelasi lucru... toti ofeream si participam... ba mai mult mergeam cu asemanarea... Nu noi traiam "taina" ci "taina" ne traia pe noi. Si asta numai datorita minunatelor scrieri inspirate de Dumnezeu si oferite noua de catre marile minti creatoare de comori literare ale poporului roman.
Nici nu stiu cum sa zic: era mai bine daca aveam si imagini, sau e mai bine asa? Cred ca ambele situatii stimuleaza si indruma gandurile sufletelor doritoare de comuniune in incercarea de a cauta frumusetea tainica a cuvintelor.
Ceva urme au ramas dupa noi si ele se pastreaza aici:)

Dupa finalul spectacolului, cand am revenit cu picioarele pe pamant:), in drum spre familia ce mi-a facut onoarea sa ma invite la cina - asta asa ca sa profit si eu de proverbiala ospitalitate a ardelenilor:)- am trecut pe la hotel sa-mi iau hainele, si dupa ce m-am dus de vre-o 50 de ori in baie sa nu cumva sa uit ceva:)), si am cotrobait prin toate sertarele din acelasi motiv:), chiar daca nici nu le deschsesem pana atunci:), si la iesirea pe usa am inceput sa controlez disperat prin geanta sa fac inventarierea lucrurilor care-mi venau in minte la intamplare:), mi-am dat seama ca totusi uitasem umbrela la Bisericuta:)) Disperat l-am rugat pe domnul ce ma insotea cu masina sa ma astepte pana ma reped pana acolo sa-mi iau umbrela , nu de alta dar ma apasa discutia care am avut-o cu mama la plecarea spre Cluj: "Iei umbrela cu tine da' a grija sa n-o uiti!"; "E, cum s-o uit?"; "Asa cum uiti mereu cate ceva pe unde te duci". Imediat s-a rezolvat totul cu un simplu telefon dat la Bisericuta, si o persoana cu multa delicatete a adus-o la masina, probabil uimindu-se de grija mea exagerata pentru obiectul uitat:) Motivul interior numai eu il stiam:))
Cina a fost una tipic ardeleneasca cu tot cea are omul mai bun:), timp in care am invatat ca la intrebarea: "Mai mere o palinca?" - se poate folosi raspunsul "Mai mere un detz" :))))))) Ceva ce in traducere libera ar insemna ca mai merge un paharut cat un deget:)))) Ma intrebam oare ce ar intelege un strain nimerit la noi in Ardeal si care crede ca a prins si el o boaba romaneste?:))) De fapt stiu. Asa cum intelegeam si eu cu ani in urma cand in zona de sud a Statelor Unite, prin Texas, Luisiana si Arkansas nu pricepeam o iota din ce vorbeau cum mine, cu toate ca aveam pretentia ca o rup ceva pe englezeste:)))

Am plecat spre casa cu un tren de noapte, pastrand in suflet bucuria reintalnirii cu sarbatoarea Bisericutei studentilor din Hasdeu, ce m-a primit si m-a daruit prin oamenii sai ca un locas demn de cinstire al Sfantului Ierarh Nicolae Daruitorul.
Lasam in urma imaginea frumoasa si calda a Clujului pregatit pentru Sarbatori.


... si o voce ingaduitoare m-a trezit din zborul gandurilor "Vedeti sa nu uitati umbrela in masina"; "A, nu , acum sunt atent:) Si chiar daca o uit, ramane la prieteni:)"

De fiecare data cand plec de la un spectacol fac analiza: ce a mers, ce nu mi-a reusit asa cum trebuia, ce ar fi trebuit sa mai fac Iar raspunsul mi-l dau singur si-l stiu numai eu:) Si mai e Cineva:)... Cineva Care-mi atrage cu delicatete atentia, si ma intelege, si ma incurajeaza:) Si-I multumesc de fiecare data dar, totusi intr-un mod atat de superficial.

Gandurile de tot felul impletite cu acordurile colindelor noastre strabune m-au insotit pana la Ploiesti, iar cand am coborat ... dupa cateva sute metri , ocupat cu bagajele ce erau mai multe decat la plecare:)... mi-am da seama ca umbrela am uitat-o totusi in tren :)))))))) Prima reactie a fost sa fug dupa tren:), dar imediat mi-am dat sema ca oricum nu-l mai prindeam, usile inchizandu-se automat:), plus ca aveam de ales intre a lasa ce aveam in mana si a fugi dupa umbrela mea calatoare ce se indrepta cu viteza electrica spre Bucuresti si apoi spre Constanta sau, sa ma multumesc cu ceea ce Mos Nicolae imi pusese in suflet si pe langa:)

Cu riscul de a incheia aceasta scriere a mea in stilul ce ma consacrat:), adica asa cum o buna prietena il categorisea ca fiind unul pasunistic:)), merg pe linia mea mioritica si spun - fara a folosi deloc expresii academice, nu din modestie ci pur si simplu pentru ca nu stiu:), dar imprumutand putin dialectul arelenilor mei dragi - ca "O fost tare fain la Cluj!"

Un An Nou cu Sanatate, Pace, Bucurii si suflete innoite !:)

Doamne ajuta!:)

Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com  0721810719

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

joi, 1 decembrie 2011

E Decembrie si Mos Craciun se pregateste. :)

In fiecare an de 1 Decembrie, odata cu venirea frumosului anotimp al iernii, incep sa cotrobai prin debara in cautarea sacului ce va fi in curand incarcat cu cadouri:), dar care acum tine la adapost intreaga costumatia a lui Mos Craciun:). Si incet incet incep sa apara de prin pungi de plastic:), odata cu danful iute de naftalina,... barba alba a Mosului:),... peruca:), .... mantia:),... si toata imbracamintea lui tinuta 11 luni la pastrare cu mare grija si nerabdare de la o iarna la alta:) Tin minte ca in primul an cand am probat- pardon , cand Mosul si-a imbracat costumul:)) - aveam aceleasi emotii ca in urma cu multi ani:) cand il asteptam cu inima mica mica de tot sa apara de undeva de unde negresit urma sa vina , chiar daca mai erau si ierni cand mai pierdeam momentul vizitei:) , ceea ce ma facea sa-l astept in taina si sa-l tot urmaresc pana pe la sfarsitul lui Februarie :)))) , iar pentru anul urmator sa-mi propun sa nu mai adorm pana la sosirea lui, mai ales ca stiam pe unde vine :))), ca doar il mai vazusem alta data si imi observasem ca "avea camasa ca a lui tata":)))) Daca vedeam fotografia fara sa stiu cand si unde a fost facuta - adica la noi in bucatarie:) - as fi putut depune marturie ca exact asa arata Mosul si in perioada copilariei mele :)) - pe care cred ca l-am si zarit de cateva ori zburand cu saniuta lui usoara prin nameti :))) Primul copilas vizitat de "Mos Craciun", pentru verificarea calitatii programului artistic:) din cadrul caruia am facut cateva inregistrari si pe care le puteti audia in postrea de anul trecut La Multi Ani!:)... Si Sarbatori Fericite Tuturor!:)..., a fost micuta noastra vecina de la parter care tot anul nu schimba nici o vorba cu mine:), dar care in schimb cu Mosul vorbea tot ceea ce pregatise impreuna cu parintii si bunicii , ba chiar si mai mult decat acestia ar fi dorit:)))) Iar odata intr-o vara cand familia ei, din motive de siguranta a hotarat sa puna gratii la geam , eu incercand sa fac o gluma ce micuta prietena a Mosului, gluma care ulterior s-a dovedit a fi foarte nereusita:), si am intebat-o pe unde v-a mai intra Mosul daca pun gratii, ca eu auzisem ca intra pe geam:), la care ea foarte taios mi-a raspuns: "Pe usa!":)))... cred ca e de prisos sa mai adaug ca nu a mai schimbat cu mine nici un cuvant tot restul anului :)))... Si an de an pe 23 decembrie, cand ajungeam acasa de la Bucuresti cu ultimul tren, adica tarziu dupa miezul noptii:), vedeam lumina la geamul ei si pe toti ai casei asteptandu-l cu mare febrilitate pe Mosul care, ca prin minune:)), ajungea numai dupa ce mama mea le telefona sa le spuna asa printe altele ca am ajuns si eu acasa :))))... asta dupa ce "Mosul" trecea pe la alti copii din capitala , sau lua parte la concertul de colinde sustinut iarna de iarna de ne-pamantescul Stefan Hrusca in chiar centru Bucurestiului :) 23 DE COLINDE CU STEFAN HRUSCA ( cele mai frumoase colinde ) - 70 de minute Asculta mai multe audio colinde Colindele noastre romanesti interpretate de marele nostru artist de fiecare data m-au incarcat cu ceea ce trebuie pentru a aduce la randul meu bucurie in casele, gradinitele sau scolile unde Mos Craciun intra:) Astfel am avut bucuria si marea cinste sa ofer daruri printre altii chiar si fostilor mei profesori de arta actorului, unor actori de la teatrele din Bucuresti, prezentatorilor de televiziune care mi-au facut surpriza sa ma solicite si anul urmator, atunci cand dupa vizita Mosului de multe ori am simtit ca de fapt cel daruit si imbogatit cu adevarat eram eu:). Si cum sa nu fie o desfatare sufletesca si cum sa nu simti ca iti iei zborul, atunci cand dupa ce cu cateva zile in urma ai bucurat sute de copii si parinti la gradinite,... ... scoli si alte institutii, sa pleci pe 24 seara de la o casa la alta unde ai simtit ca le-ai picurat un strop de bucurie gazdelor din ceeea ce Dumnezeu ti-a daruit spre a fi inmultit, si prin linistea orasului in care se poate auzi doar scartaitul pasilor pe zapada,... ... colindele de pe la caselele oamenilor si vuietul aerului rece brazdat de toiagul Mosului de pe umar care sustine geanta cu intreaga costumatie :)), sa-ti sune in minte cuvintele unei mame care la sfarsitul vizitei lui Mos Craciun, a spus asa ca pentru sine, dar intamplator sa-i auzi vorbele: "Gata, maine ma duc cu asta micu' sa-l impartasesc"!!?? ... Si ca dar al lui Dumnezeu pentru toti cei care inca mai cred ca Mos Craciun exista:) - dar nu ca personaj mitologic scandinav, ci asa cum am auzit odata la radio ca unii Parinti au indraznit si au spus ca poate fi recunoscut in Persoana Lui Dumnezeu Tatal, Cel Care a dat lumii Cel mai mare Dar, pe Fiul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos - aflandu-ma la o petrecere privata, sau cum s-o numesc?:), a mai multor persoane ce sarbatoareau seara Craciunului, intre care se afla si prezentatorul de televiziune Andrei Zaharescu impreuna cu familia si carora le dadusem daruri cu cateva zile inainte chiar in emisiunea Gabrielei Vranceanu Firea "Stirea Zilei", si stiind ca se va difuza in seara de 24 decembrie:), i-am invitat pe toti sa vada "minunea" lui Mos Craciun care chiar daca e acolo cu ei cu toti in acelasi timp e si la televizor :))) Cred ca eu ar trebui sa-i multumesc lui Mos Craciun (Tatalui Ceresc) pentru darurile primite !:)... Si sa va multumesc dumneavoastra pentru ca ati avut rabdare si m-ati "ascultat"!:)
Sarbatori Fericite si La Multi Ani tuturor!:) Doamne ajuta!:)

Pentru dumneavoastra Florin Nan florinnan@yahoo.com 0721810719

luni, 24 octombrie 2011

Toamna nostalgiilor...

STEFAN HRUSCA-9 Asculta mai multe audio diverse Cuvintele nu stiu cat ma vor ajuta sa pun in pagina sentimentele starnite an de an de adierile toamnei. Simt in interior cum filele calendarului cad pe pamant aramii ca frunzele de nuc, si parca nimic din ceea ce-mi propusesem sa spun nu se mai potriveste. Doar amintirile curgatoare ca raul ce strabate padurea ma mai pot salva. ... si cat de mult imi e dor sa merg iarasi pe langa unda apei soptitoare, pana acolo unde numai eu, pasarile si cerul stim de locul acela minunat si singur, unde cantul poeziei se aude in fosnetul frunzelor nostalgic privitoare in ultimele ramasite de vara. ... mai era si catelusa mea insotitoare:), alaturi de cei trei purcelusi albi si altul mai negrut ai padurarului, lasati liberi prin padure, ce ma priveau uimiti cum "vrea sa treaca raul?":) Dar, nu:)... gandul imi fugea la vara trecatoare cu amintirile locurilor vizitate. Ma trezeam visand cu gandul la altare de credinta si la vetrele de istorie si de frumos ale tarii noastre. La Manastirea de la Curtea de Arges... ... unde am fost primiti de Sfanta mucenita Filoftea, o copila martirizata pentru dragostea milostiva fata de semenii sai; in interiorul bisericii mari am gasit mormintele familiilor majstatilor lor, regi ai Romaniei, Carol I si Ferdinand, iar in partea dreapta ne astepta Sfantul Voievod al Tarii Romanesti Neagoe Basarab a carui prezenta duhovniceasca plina de dragoste de dincolo de lume intampina vizitatorii , intre care poate foarte multi sunt buni cunoscatori ai marii mosteniri spirituale cuprinse in invataturile "... catre fiul sau Theodosie". Si pentru ca sangele apa nu se face in randul celor ce au constituit casa regala a Romaniei , trecuti la cele vesnice, l-am gasit asa cum cred ca se si cuvenea si pe regele Carol al II- lea ... dar nu in biserica mare ci intrun locas separat, afara, dar tot in curtea Sfintei Manastiri.
Totul marturisea despre traditia crestina ortodoxa de pe melagurile tarii noastre. Amintirile urcau mai departe pe transfagarasean, pana unde intalneam pitorescul montan al Vidrarului, lacul de acumulare pentru producerea energiei elecrice dar si de gazda a bucuriilor estivale :)... Limpezimea apei din jurul meu , chiar daca era un rau de campie imi amintea de racoarea Fagarasului cu cascadele lui nervoase si lacuri de apa vie. Vijelia raului Capra ... sau privirea aruncata spre haul cabanei cu acelasi nume :) Inaltul infrugurat de la Balea:) ... de unde se vedea cred toata Tara Ardealului:)... ... spre care mergand iti este dat sa vezi alte minunatii create de Dumnezeu... ... ... dupa ce am coborat prin Cartisoara, satul lui Badea Cartan, iesind in D.N.1 spre soare rasare, si apoi din Tara Barsei mergand spre miazazi, pe partea stanga, nu departe de Brasov , mergand prin mijlocul naturii doborate uneori de securi nemiloase, dar mereu avand de daruit cotloane generoase si dispuse mereu a fi partenere de cadru fotgrafic:) ... dupa un ceas de mers prin poienite insorite la inceput, dar acoperite incet incet de umbra umeda a padurii, am ajuns la abruptetea inspumata a canionului celor sapte scari:) ... "I-a uite cat avem de urcat:)" ... Curgerea apei mi-a puratat apoi gandurile spre linistea plaiurilor montane ce le-am devorat fotografic de la Bran pana la Rucar:)... ................
... Tipatul scurt al unei pasari, probabil speriata de prezenta mea insistenta in tinutul lor, m-a trezit din visarea transcarpatica si m-a reaudus cu picoarele pe pamant:)... sau mai bine zis pe fundul apei adanci pana la genunchi:)... ... Soarele domol de septembrie indreptandu-se incet spre linia orizontului imi trimitea raze umezite din sclipirile apei usor curgatoate pe sesul impadurit al Ialomitei. Apa si soarele s-au contopit in amintirile mele legate de linistea animata din jurul Sfantei Manastiri Snagov. ........ Racoarea umbrei dupa-amiezei de toamna a venit cu adierea ei fosnitoare printre crengile vechilor codrii ai Vlasiei, si cu o ultima privire aruncata inspre locul stiut doar de mine si de salbaticiunile mici si blande din mijlocul padurii stabatute de Prahova domoala dar infiorata de intalnirea cu Ialomita, surata ei intru curgere aici in Campia Baraganului, mi-am promis sa revin an de an aici unde amintirile par chiar mai frumoase decat experientele traite. Iar raul, curgand usor ca timpul unei vieti de poet impacat cu linistea creatiei Divine, mi-a grait domol cu glasul venind parca din adancul vemurilor trecute. ...
Apusul de soare ce acoperea barajul de pe Ialomita si drumul agale spre casa de la tara mi-au zburatacit gandurile prin fata ochilor sufletesti si am revazut cateva din frumoasele clipe traite tot in creierii muntilor:), in vara ce se indepartase cu pasi tiptili de a noi. Platoul Bucegilor se desfasura in fata mea ca un decor de care aveam impresia ca pot dispune dupa bunul plac:) ... si chiar daca restrictiile legale cu privire la folosirea mijloacelor de transport motorizate sunt foarte clare si la vedere expuse, nu putine erau situatiile cand aveam impresia ca sunt mai multe masini decat turisti:), chiar si mai sus de Babele... pana spre varful Omu:)... si chiar dintr-un autoturism de teren 4x4 ce trecea incet pe langa noi, nu din grija de a nu ne deranja pe noi pietonii de rand:))), ci de teama sa nu cumva sa rateze adrenalina starnita de trecerea cu rotile mari peste toate pietrele mari de pe drumul de munte, am auzit un glas indignat de starea drumului "ce sa-i faci, asta e Romania":))))) - probabil dupa parerea unor semeni de-ai nostri ar trebui asfaltati si Jepii:)))... si daca nu Jepii mici pentru ca oricum pe acolo urca si coboara toti oamenii de rand:)), macar Jepii mari, ca sa nu mai stam la coada la telecabina ci sa putem urca pe Caraiman si la volan:))) ... Dar Babele ... ... Sfinxul ... ... si Crucea ... ... raman neschimbate,... ca urme ale vesniciei, si neluand seama de toate nemultumirile noastre :)... ..... Amintirile s-au risipit in aerul toamnei odata cu intrarea pe poarta casei de la tara si cu primele imagini primitoare ale curtii:) Iar toamna venea nu doar cu adieri si amintiri, ci stia sa si daruiasca zambind imbietor:) Si cum ziua recoltei era aproape, nu o puteam lasa sa treaca neobservata si fara sa aducem multumiri Lui Dumnezeu:), amintindu-ne de toate darurile primite an de an ...


Zilele trec din ce in ce mai scurte si mai reci, prefacand campurile roditoare in locuri pustiite de volburile toamnei aducatoare de fiori si melancolii:)
 ...
Nu stiu cat de stapanit de inspiratie am fost in aceasta noua destainuire a mea, dar vroiam ca toamna pe care eu o iubesc atat de mult, sa nu treaca precum valurile de frunze triste peste campuri, ci sa-i multumesc pentru ca an de an pe langa roadele bogat parfumate din gradini si ogoare , reuseste sa intre discret in suflet ca singur anotimp ce stie sa starneasca frumoase nostalgii:) 

 Va Multumesc!

 Doamne ajuta!

 

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com